Luna Lenei

Luna aceasta am sarbatorit in fiecare zi, intrucat Iunie este luna lenei. Cum nu? Am avut o lene cum rar mi se intampla. Nu s-a terminat, doar mai avem o saptamana. Si nu numai lenea a fost motivul pentru care nici macar nu am verificat blogul, ci principalul vinovat a fost “Lost”. Cine nu a auzit de “Lost”? De serialul cu 6 sezoane, in care o mana de oameni au ajuns in urma unui “accident” de avion pe o insula misterioasa?  Interesat sau  nu, ne-a rapit viata pentru 3 saptamani. In fiecare zi veneam de la scoala, respectiv munca, ne luam repede un sandvis sau ceva usor de pregatit si ne postam pentru cateva ore in fata TV. Doar cand imi faceam temele, ma desparteam de “Lost” pentru o perioada de timp. Dar nu va inchipuiti ca pierdeam foarte multa informatie,  pentru ca Alin, dupa fiecare 1-2 episoade, ma punea la curent cu ce am pierdut. O singura data mi s-a mai intamplat sa imi capteze atentia un serial atat de tare, incat sa imi petrec aproape tot timpul liber sa ma uit la el. S-a intamplat in facultate cu serialul “Prison Break”. Si ca sa fie si mai interesant, am inceput sa ne uitam la “Prison Break” in timpul sesiunii si tin minte ca il urmaream 4 persoane si ne facusem un program, ca sa putem sa mai si invatam, iar ceilalti trebuiau sa ne povesteasca ce am pierdut. Ca si atunci, saptamana trecuta si aceasta am avut partialele sau cum spun canadienii “mid-term exams”. Cat de rau sa fii incat sa pui examenele in luna lenei? Norocul meu este ca nu sunt studenta la nanotehnologie si ne-am descurcat cat am putut noi de bine in conditiile date. Da, noi, pentru ca nu numai eu am sarbatorit. Cam 3/4 din clasa. Luna aceasta a cam batut vantul prin clasa. Doar saptamana trecuta am fost in formula completa, pentru ca au fost festivitatile de absolvire ale studentilor de la colegiu. La fiecare 2-3 ore, se intindeau 2 mese mari cu bunatati, iar noi, in fiecare pauza ne duceam la mocangeala – sucuri, prajituri, fructe, cafea. Nu a fost usor sa mananci si sa bei atat de mult, dar ne-am dat toata silinta. Si ca sa stiti, nu numai romanii sunt mocangii. Toata lumea se infrupta din bucatele absolventilor. Chinezii erau cei care isi faceau cele mai multe provizii, luam cate 3-4 sucuri odata si le puneam in rucsace, dupa care mai dadeau o tura.

Nu stiu daca stiti sau nu, dar am aplicat pentru un program care incepe in septembrie. Sa o iau cu inceputul. Inainte cu cateva luni sa ajung in Canada, voiam sa fac un MBA (un master in administrarea afacerilor). Suna frumos, dura 1 an jumate, dar pretul era descurajant (de la 40.000-100.000 in functie de programul pe care vrei sa il urmezi). Imi facusem calcule si ma gandeam ca, dupa ce voi termina, se vor bate companiile sa ma angajeze pe mine, Buricul Pamantului, si imi voi amortiza investitia destul de usor. Cand am ajuns in Canada si m-am interesat de MBA, mi s-a spus ca este supraestimat si nu ma incurajeaza sa il fac decat daca lucrez de cativa ani in lumea afacerilor. Ok, renunt la MBA. Urmatorul gand a fost ori agent imobiliar ori designer de interior. Cand visezi la cai verzi pe pereti, ai impresia ca tu, Ombelico del Mondo, esti indispensabil pentru sutele de milionari din Ontario, care nu isi vor putea cumpara/renova o casa fara ajutorul tau dumnezeiesc. Au urmat facultatile de medicina si farmacie, care presupuneau fiecare minim 7-8 ani pana la absolvire (cerinte – minim 2 ani absolviti la facultatea de stiinte pentru a putea aplica) si zeci de mii de dolari fiecare an de studiu. Urmatorul pas a fost sa revin la business, dar nu la un MBA. Ca sa scurtez povestea, dupa o discutie cu verisoara mea desteapta si premiata si dupa alte intaniri cu un psiholog, consilierii si diferiti profesori de la mai multe programe, am decis sa urmez un program post-universitar de un an de zile – Financial Planning Services (un fel de finante-banci, investitii-asigurari). Acest program este oferit de colegiul la care fac cursul de engleza, Conestoga College. Reticenta a existat de la inceput. Eu sa ma duc la colegiu? Nu domnule, eu ma duc la Waterloo si ma prinde 50 de ani pe bancile universitatii, la vreun program de doctorat. Dar Canada nu e Romania. Nu ingenuncheaza nimeni in fata ta cand aude ca ai 5 doctorate. Si da, te poate angaja si Google doar cu liceul (cel putin pe un nene l-au angajat). Aici, lumea are un mod practic de a gandi. Ce progam as putea urma, ca la sfarsit sa fac ceva sa imi placa si sa castig suficient? Ei, asa mi-am facut si eu curaj si am aplicat. Nu inseamna ca m-au si acceptat. Dureaza. Pentru ca Romania nu e Canada, nu mi-au primit diplomele de licenta si bacalaureat, au nevoie de echivalarea studiilor de la o organizatie numita ICAS. Tradu-le, fa-le copii, trimite-le, asteapta 6 saptamani. La ultima parte m-am priceput cel mai bine.

Cine a mai sarbatorit lenea luna aceasta?

Advertisements

5 responses to “Luna Lenei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s